Să citim o carte sau să vizionăm un film?

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu vă propun să trecem în revistă avantajele şi dezavantajele cititului unui roman faţă de vizionatul unei ecranizări a acelei scrieri.

Drept cel mai important avantaj aş mentiona faptul că din carte aflăm exact ce a dorit să exprime autorul, pe când până a ajunge la noi prin film, textul a trecut prin interpretarea scenaristului şi a regizorului, apoi cartea ne dă pune imaginaţia la lucru pentru a “vedea cu ochii minţii” personajele şi decorurile.

Pe de altă parte, adesea, cititul unei cărţi ne ocupă mai mult timp decât vizionarea filmului.

Vin în sprijinul celor scrise mai sus cu următorul exemplu: Cu ani în urmă am vizionat filmul Zorba Grecul, ecranizare a romanului cu acelaşi nume scris de Nikos Kazantzakis. Filmul cu o distribuţie de excepţie (Anthony Quinn, Irene Pappas şi alţii) mi-a plăcut aşa de mult încât l-am revăzut de câteva ori. Sunt pasionat de muzica grecească şi de limba greacă şi am ascultat cu foarte mare plăcere fondul sonor al filmului şi cele căteva replici în limba greacă. După ani şi ani mi s-a ivit ocazia să citesc romanul. L-am parcurs cu aşa de mare plăcere încât mi-a părut rău că s-a terminat atât de repede. Altfel decât în film am perceput filosofia de viaţă a lui Zorba.

Şi în prezent îmi place să citesc cărţi (despre ce genuri literare prefer voi scrie într-un articol viitor).

Dacă vă place ce am scris vă rog să comentaţi şi să distribuiţi articolul prietenilor voştri.

 

scris de Danimunte
5 Comentarii »

Ce părere ai?

5 Comentarii

  • Iulia/12 11 2014 14:29 spune:

    Acest subiect m-a provocat sa scriu cateva cuvinte.
    Mi-a placut de mic copil sa citesc,sa deschid la intamplare o carte din biblioteca. Cum niciodata nu am acceptat sa fac ce mi se spune,nu citeam cartile propuse de profesori” pentru ca trebuia”, iar daca era cu adevarat necesar citeam fortat si nu imi placea deloc,prin urmare nici subiectele cartilor nu mi se pareau in vreun fel..interesante. Deschideam alte carti,alte romane poate ale aceluiasi autor, dar nu mereu. Astazi..continui sa citesc…din placere. Nu citesc carte dupa carte,pentru ca nu am timp suficient uneori sa fac asta.Insa cand mi se face dor,alerg catre bilbioteca cu un zambet larg si aleg la intamplare o carte,dupa stare fac asta mereu. Depinde ce am trait in ultima vreme,sau in ce simt nevoie sa ma incadrez din nou(in realitate,in dragoste,in basme..etc). De cateva zile am inceput sa citesc cartea “5 ani la Auschwitz”,scrisa de Wieslav Kielar. Autorul este el insusi un om care a reusit sa supravietuiasca in lagar acesti 5 ani. O recomand cu incredere celor care le place sa citeasca o carte..”dura”.

    • Danimunte/12 11 2014 20:25 spune:

      E minunat să aflu că mai există tineri care citesc. Felicitări Iulia!

  • Doru Nastase/21 07 2014 21:58 spune:

    Un alt articol interesant, aici:

    Ce alegem: carte sau film?

    Într-o lume din ce în ce mai grăbită, vraja din spatele hârtiei imprimate cu cerneală pare să conteze mai puţin. Se pot înlocui însă cuvintele cu imaginile care te lasă fără cuvinte? Când a apărut filmul, s-a prezis moartea literaturii, iar internetul a prevestit sfârşitul amândurora. Există însă un învingător al acestui câmp de luptă?

    La începutul secolului trecut, cele şase arte care i-au însoţit pe oameni de când calendarul ar fi fost prea scurt să existe priveau amuzate şi cu detaşare spre o nou-născută invenţie. O imagine în mişcare care nu promitea mai mult decât orice altă formă de divertisment. Literatura, perfecţionată încă de atunci, când anii se numărau descrescător, stătea încă neclintită în faţa eroilor proiectaţi pe perete.

    Treptat, lumea tot mai grăbită şi mai însetată de naraţiunea semipreparată cu fotografii începe să valorifice din ce în ce mai mult filmul, iar exerciţiul neobosit al regizorilor de a se perfecţiona îi creează acestuia un nou statut: cea de-a şaptea artă, acolo unde tehnologia se întâlneşte cu sentimentele. Mecanismele sunt simple: povestea trebuie să se spună singură, iar spectatorul să rămână la fel de mut ca atunci când închide ultima copertă a unei cărţi. Aşa începe, romanţat, concubinajul dintre literatură şi cinematografie, iar odiseea pe care trebuie să o parcurgă o poveste bună pentru a deveni scenariu devine din ce în ce mai frumoasă. Astăzi însă separarea nu mai este făcută atât de abrupt şi cu fermitatea secolului trecut, iar filmul şi cartea trăiesc într-o altă armonie. Scriitorii nu se sfiesc să-şi ofere creaţiile memoriei peliculei, iar regizorii nu contenesc să trasforme coperte colorate în imagini vii. Există însă, departe de aceste concesii pentru artă, un război pentru supremaţia creaţiei între cele două tipuri de artişti? Fiecare îşi justifică efortul apelând la tulburarea pe care o creează în interiorul „consumatorului” de artă. Filmul are marele avantaj de a transmite imediat un mesaj puternic. Impactul metamorfozei dintre vizual şi textual, la care se adaugă strălucirea unei poveşti bune, are darul de a te ţine lipit de ecran, transpus în realitatea fotografiilor derulate rapid. Minutele petrecute în faţa ecranului îşi construiesc intensitatea trăirilor apelând la mijloace străine unei cărţi. În plus, regizorii aleg doar elemente care pot susţine, fără complicaţiile unui roman, povestea personajelor, iar acest farmec pare imposibil de combătut. Câţi cititori, atâtea personalităţi Dacă miile de cuvinte aşternute între copertele unei cărţi nu pot oferi aceleaşi delicii vizuale, ele permit însă cititorului să aranjeze piesele puzzle-ului în orice ordine preferă. Estetica pe care o dăruieşte jocul scriitorului cu limbajul şi absenţa oricăror constrângeri vizuale permit unei cărţi să aibă atâtea personalităţi pe câţi cititori are. Ce alegem însă dacă pe aceeaşi noptieră sunt aşezate şi o carte bună, şi un film bun? „Nu-mi imaginez un om care se duce doar la film şi nu citeşte o carte” Scriitorul Mircea Cărtărescu susţine că cele două arte se manifestă în zone diferite, pentru că ce are filmul specific nu va fi atins niciodată de carte şi invers. „Deocamdată însă, piaţa filmului este mai mare, dar imaginea puternică oferită de o peliculă bună nu poate echivala profunzimea cuvântului. E adevărat, cărţile sunt tot mai asediate, e o piaţă mai restrânsă, însă arta este ireductibilă”, explică scriitorul, având încredere că momentul în care va fi tipărită ultima carte nu va exista niciodată. Ecranizarea cărţilor este privită însă de Mircea Cărtărescu o oarecare reţinere: „Întrebat de ce nu pune versurile pe muzică, poetul Ion Barbu a răspuns că versurile au deja muzica lor. Comparând, şi cărţile au deja filmul în interiorul copertelor”. Publicistul nu crede că literatura îşi poate vedea vreodată sfârşitul, pentru că, în ciuda oricăror tehnologii, cuvântul va rămâne orbitor. „Omul modern trebuie să facă «surfing» în cât mai multe zone. Repet, artele au ceva ireductibil, e bine să existe cât mai multe manifestări, chiar dacă unele sunt de nişă. Tabăra celor care nu pot să nu citească o carte este imposibil de înlocuit. Această discuţie exista şi în raport cu arta teatrală şi, dacă teatrul nu a fost distrus de cinema, atunci literatura va supravieţui cu siguranţă. Nu-mi imaginez un om care se duce doar la film şi nu citeşte o carte”, susţine Mircea Cărtărescu. “Omul modern trebuie să facă «surfing» în cât mai multe zone. E bine să existe cât mai multe manifestări, chiar dacă unele sunt de nişă.” Mircea Cărtărescu scriitor „Filmul este ceva minunat atunci când spune o poveste” Regizorul şi scriitorul Dan Chişu era mai atras de cărţi în vremea tinereţii, pentru ca, ulterior, filmul să treacă pe primul lor în preferinţele sale: „Până prin 1974 preferam cartea filmului, iar apoi a devenit exact pe dos. Îmi plac în special filmele vechi. Înainte erau filme bune, îţi spuneau povestea pe care o găseai în carte. Filmul e ceva minunat atunci când spune o poveste. La film se creează acea emulaţie a grupului şi de multe ori îl priveşti şi prin reacţiile celorlalţi, se întâmplă să ţi se pară un film mai bun când îl vezi la cinema decât atunci când îl vezi singur”. Dan Chişu spune că odată cu schimbările din cinematografie începe să se întoarcă la prima sa dragoste, cartea: „De când a apărut cinemaul 3D nu te mai bucuri de poveste, te bucuri de efecte. Şi atunci intervine marea reîntoarcere către carte. Acum poveştile, mai ales în filmele americane, sunt atât de anoste şi de comune încât trebuie să cauţi mult să vezi un film care să îţi spună ceva. Cartea a rămas singura care spune o poveste şi ăsta este un mare atu”, afirmă regizorul peliculei „Web Site Story”. După ce a scris două cărţi şi a făcut două filme, Dan Chişu are preferinţe indiscutabile din postura de creator: „E mult, mult mai greu să faci un film. În carte ai mult mai multe cuvinte pe care le poţi folosi. În carte poţi să te desfăşori, poţi să descrii o stare sau o atitudine şi în 20 de pagini. Din punctul de vedere al celui care creează prefer, fără discuţie, filmul”. “La film se creează acea emulaţie a grupului şi de multe ori îl priveşti şi prin reacţiile celorlalţi.” Dan Chişu regizor şi scriitor

    Sursa: adevarul.ro/news/societate/dilema-saptamanii-alegem-carte-filmi-1_50ae2c987c42d5a6639a5b42/index.html

  • Doru Nastase/21 07 2014 21:51 spune:

    Interesant subiect… De-a lungul timpului mi-am pus de multe ori intrebarea: cartea sau filmul? Cartea a invins intotdeauna…

    Subiectul este intens dezbatut, atat in discutiile online, cat si in discutiile face to face. Am gasit mai multe articole interesante la acest subiect, din care o sa pun cateva si aici… Iata unul dintre ele:

    Cartea sau filmul?

    Într-o carte, detaliile reprezintă un aspect important, fiind de multe ori reduse sau parţial eliminate din filme. Într-o carte ne sunt explicate, cu lux de amănunte, evenimentele care au loc şi avem parte de numeroase descrieri ample. Însă lumea filmului e diferită de lumea cărţilor…

    Paginile unei cărţi sau ecranul imens al cinematografului? Emoţia pe care o trăieşti cu fiecare filă sau suspansul filmului? Imaginaţia ta sau viziunea regizorului? Tu, tinere adolescent, ce alegi? Sunt convins că n-ai mai sta pe gânduri şi ai alege în secunda 2 vizionarea unui film, poate din comoditate sau din dorinţa de a vedea ce idei năstruşnice mai are un oarecare regizor, asta dacă nu eşti amator de lectură. Dar dacă ai de ales între a citi o carte şi a urmări o adaptare cinematografică realizată după aceasta, atunci ce ai alege? Ai opta pentru citirea căţii, vizionarea filmului, sau ambele variante, şi de ce? Să vedem ce e mai avantajos, tinere…

    Cartea

    De sute de ani, cărţile au stat la baza dezvoltării imaginaţiei şi vocabularului oamenilor. Acestea ne dezvoltă cultura generală, stimulează cultivarea sentimentelor, imaginaţia şi iubirea pentru artă, lăsând cititorul să dea viaţă evenimentelor şi personajelor dintr-o carte (nu degeaba se spune că atunci când o persoană citeşte o carte, aceasta devine regizorul). Altfel spus, cărţile au rolul de a ne educa mintea şi spiritul.

    Atunci când o persoană citeşte o carte, automat persoana respectivă îşi creează în mintea sa o imagine a personajelor, a evenimentelor sau, de ce nu, chiar a vocilor acestora. Altfel spus, totul prinde viaţă. Iar modul în care autorii aleg să se joace cu limbajul influenţat de o estetică a cuvintelor plăcută cititorului poate transforma o carte într-o adevărată reuşită şi un sfetnic al unei nopţi pierdute în paginile captivante. Imaginaţia poartă cititorul într-o lume creată de el, cu ajutorul personajelor, întâmplărilor sau descrierilor realizate de autor, acesta având rolul de a iniţia amatorul de lectură în tainele cărţii. Atunci când citeşti o carte, te debarasezi de lumea aceasta în care ne desfăşurăm activitatea cotidiană, pentru a intra într-o lume cu totul altfel, “un refugiu” cum ar spune mulţi. Însă cartea nu reuşeşte să-ţi ofere acea experienţă vizuală a imaginaţiei tale şi nu reuşeşte să redea sentimentele personajelor atât de bine. Acestea sunt marile dezavantaje ale cărţilor. Însă privind dintr-un alt unghi situaţia, ne putem da seama că a citi o carte face mai mult decât a viziona un film. Într-o carte, detaliile sunt un aspect important, care de multe ori sunt reduse sau parţial eliminate din filme. Într.o carte ne sunt explicate, cu lux de amănunte, evenimentele care au loc şi avem parte de numeroase descrieri ample. Însă lumea filmului e diferită de lumea cărţilor…

    Filmul

    În vremea în care a apărut filmul, multă lume s-a grăbit să prezică sfârşitul literaturii, apariţia acestei noi invenţii fiind considerată, în acele timpuri, o reală ameninţare pentru lumea lecturii şi a cărţilor. În timp, lumea şi-a dat seama că această afirmaţie este cât se poate de falsă, lumea literaturii şi a cinematografiei reuşind să continue într-o armonie la care nimeni nu se aştepta.

    Se spune că filmul are “darul” de a transmite un mesaj puternic. Ce-i drept, avem de-a face cu o afirmaţie adevărată. Filmul reuşeşte să transmită sentimente mai puternice decât o carte (aici mulţi dintre voi, amatorii de lectură, s-ar putea să mă contraziceţi).

    În zilele noastre, ecranizarea unei cărţi este un lucru foarte îndrăzneţ, deoarece există două posibilităţi: ori filmul este apreciat atât de către cinefili, cât şi de amatorii de lectură, ori este privit de public ca fiind un mare eşec. Cauzele sunt şi ele numeroase. În primul rând, la o adaptare cinematografică a unei cărţi există un conflict între imaginaţia privitorului şi viziunea regizorului. În urma lecturii, cititorul speră ca personajele, întâmplările şi spaţiul acţiunii să fie conturate aşa cum i-a dictat imaginaţia. Altfel, amatorii de lectură pleacă de la cinematograf dezamăgiţi, cu argumentul că “filmul nu a respectat cu stricteţe cartea”. De multe ori, regizorii aleg să facă modificări în povestea iniţială, lucru care duce de multe ori la dezamăgirea amatorilor de lectură. Cine nu ar fi indignat de faptul că personajul căruia i-a urmărit fiecare pas este, de fapt, altfel decât şi-a imaginat? De exemplu, de ce în carte un personaj anume e blond, iar în film e brunet? Trăsăturile pot fi atât fizice, cât şi morale, acest fapt depinzând în mare măsură de ceea ce regizorul vrea să transmită. În schimb, filmul reuşeşte să reducă evenimentele cărţii la esenţial. Pentru un cititor, ar fi destul de greu să întâlnească, de-a lungul filmului, zeci sau sute de personaje, asta dacă facem referire la romane (ce-i drept, se mai folosesc uneori figuranţi).În al doilea rând, oricât de bine ar fi realizată o adaptare a unei cărţi, mereu se vor găsi, dintre cititori, nemulţumiţi care să critice, pentru că viziunea cititorilor nu este aceeaşi cu a regizorului.

    În ziua de astăzi, majoritatea adolescenţilor preferă să acorde mai mult timp vizionării unor filme, în dauna lecturii. De ce? Pentru aceştia, e mai simplu să vizioneze un film de 2 ore într-o zi decât să citească o carte groasă într-o lună. Altfel spus, li se oferă pe de-a gata acţiunea întregii cărţi. Ce-i drept, în mintea lor, aceştia îşi imaginează că economisesc timp preţios, destinat altor activităţi (nu intru în detalii), dar nu se gândesc la faptul că ei, în acele două ore, sunt total de acord cu viziunea regizorului şi nu îşi pot forma o opinie proprie despre corectitudinea întâmplării evenimentelor. Totuşi, cei mai mulţi dintre aceştia nu fac diferenţa între a citi şi a viziona un film. Senzaţia pe care o ai atunci când citeşti o carte şi stările prin care sunt cu totul altele faţă de starea şi emoţiile transmise de un film. Deşi ambele experienţele sunt extraordinare, ele diferă foarte mult.

    Mai nou, cu tehnologia 3D implementată în filme, privitorul are ocazia de a fi “o parte din film”, cu ajutorul unei noi invenţii, şi anume “ochelarii 3D”, care crează o experienţă captivantă, oferind privitorului senzaţia că se află în mijlocul evenimentelor din film. Această tehnologie s-a dovedit a fi una de mare succes, dovadă fiind numărul mare de oameni care frecventează cinematografele 3D. Această nouă tehnologie aduce un plus cinematografiei aflate oricum în continuă dezvoltare, îndepărtând în schimb lectura din rândul tinerilor, lucru trist, dar adevărat.

    Şi totuşi, ce alegem?

    Recomandarea mea ar fi ca, în acest caz, lectura să ocupe primul loc. Deşi mulţi dintre voi ar aştepta cu sufletul la gură un film, interesaţi-vă mai întâi din ce carte a fost inspirat. Astfel, în urma citirii acelei cărţi, vă veţi putea imagina personajele, locurile descrise şi evenimentele. După ce aţi terminat de citit cartea, puteţi viziona filmul. Astfel veţi putea realiza comparaţii între viziunea voastră şi a regizorului, veţi putea sesiza diferenţe între caracterul personajelor aşa cum îl vedeţi voi şi abordarea regizorului, sau diverse evenimente înlăturate, modificate sau adăugate de regizor, momente care uneori aduc un plus combinaţiei carte-film, alteori pun bazele unui eşec. Totodată, vă sugerez să nu citiţi cartea după ce aţi vizionat adaptarea cinematografică. În momentul în care veţi face asta, veţi avea deja personajele şi evenimentele conturate în minte, veţi şti ce se va întâmpla, iar imaginaţia şi misterul vor dispărea. Aşadar, tinerilor liceeni, acesta e sfatul meu: întâi cartea, apoi filmul!

    *Articol publicat în revista “Aripi Tinere” – numărul 26, aprilie 2012

    Sursa: http://raulsaran.wordpress.com/2013/01/08/cartea-sau-filmul/

    • Danimunte/22 07 2014 13:04 spune:

      Îţi mulţumesc Doru pentru cele două comentarii.

Ai ceva de spus? Scrie un comentariu!

XHTML:Puteţi utiliza aceste tag-uri:<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>